Să iubești e simplu dacă știi cum. Nu că dragostea ar fi o definiție sau un fapt gândit din timp. Nici un sentiment de ocazie descifrat într-o noapte fierbinte. Îți dai seama că iubești după câteva luni trăite împreună, într-o dimineață în care te va trezi cu un sărut. Sau după o faptă a lui, când înțelegi că e omul tău. După însă vine confirmarea din fiecare zi a alegerii tale și deciziei lui. Ca să confirmi o relație nu îți trebuie mult, ca să o construiești și să o menții îți va trebui o viață.
Cum să faci o relație să meargă perfect? Dacă ar ști, bărbații nu ar mai lupta, femeile nu ar mai susține și ambii nu ar mai construi împreună. Pur și simplu ar iubi. Însă până și iubirea are nevoie de dovezi, de fapte concrete, de cuvinte sincere și de atitudine. Pînă la urmă, o relație sănătoasă se naște din lucruri simple pe care fiecare încearcă să le complice cum poate. Dacă doi oameni, un el și-o ea, ar vorbi mai mult despre ceea ce tac, s-ar asculta mai des, al lupta mai cu dorință, ar susține și ar înțelege, nu s-ar mai duce la neînțelegeri, reproșuri și într-un final, despărțire. Despărțirea este ultima mișcare într-o relație, însă mulți, prea mulți o folosesc din prima, fără a încerca măcar să facă ceva. Fără a-și da seama că poate problema s-ar rezolva a doua zi dacă ar fi un pic de înțelegere, un pic de fapte, un pic de emoție. Haideți să trăim pe zecimi și pe sferturi și să vrem relații fericite.
Vrei o relație bună? Fii bun. Vrei un partener care să te susțină? Susține și tu. Într-o relație reciprocitatea merge până la infinit. La urma urmei, relațiile pe care le-ai avut înainte, ce ai trăit, ce ai suferit și de ce te-ai bucurat trebuie să fie o cât de mică lecție pentru ce ai acum. Să înțelegi că dacă pierzi, o faci nu doar din vina lui. Să ajungi la 50 de ani ținând de mână pe omul pe care îl iubești nu este un dar, o predestinare. Este o muncă. Un efort făcut zilnic greutatea căruia nici nu o observi dacă totul se împarte la doi și totul e făcut la timp. Cauți diete, prescripții, recomandări pentru o relație perfectă? Pentru omul perfect? În primul rând, fii perfect tu în această armonie a două suflete. Dacă nu ești, tinde să fii. Dacă greșești, recunoaște. Dacă nu știi, întreabă. Dacă vezi că se rupe, ia și îndreaptă. Unește. Vorbește. Construiește. Ascultă. Fă ceva. Și asta se referă la ambii. Este greu să oferi? Să devii un bun prieten? Să ai mai multă răbdare? Să fii mai bun? Să zâmbești mai des? Să oferi devotament? Să ierți când trebuie? Să ceri iertare, tot când trebuie? Dacă vrei o rețetă bună, nu face decât să unești pe toate în același întreg pe care unii fericiți îl numesc relație.
Cât despre rețetă….amestecă iubirea cu prietenia, încet adaugă încredere. Totul combină cu răbdare. Pune bunătate și respect. Adaugă speranță și presară mult zâmbet. Amestecă totul cu devotament. Oferă asta zilnic, condimentând cu iertare.
