La 8 ani: Se priveşte şi se vede Cenuşăreasa.
La 15 ani: Se priveşte şi se vede Sora cea Urâtă. (Mamă, nu pot merge la şcoală arătând în halul ăsta!) …
La 20 de ani: Se priveşte şi se vede “prea grasă/prea slabă, prea înaltă/prea scundă, prea cu părul lins/prea creaţă” – dar decide să iasă oricum!
La 30 de ani: Se priveşte şi se vede ”prea grasă/prea slabă, prea înaltă/prea scundă, prea cu părul lins/prea creaţă” – dar decide că nu are timp să se aranjeze, aşa că iese oricum!
La 40 de ani: Se priveşte şi se vede “curată” şi iese oricum.
La 50 de ani: Se priveşte şi se vede “Sunt eu” şi merge oriunde îşi doreşte.
La 60 de ani: Se priveşte şi îşi reaminteşte de toţi oamenii care nu se mai pot privi în oglindă. Iese şi cucereşte lumea!
La 70 de ani: Se priveşte şi vede înţelepciune, tristeţe şi abilitate, iese şi se bucură de viaţă.
La 80 de ani: Nu mai pierde vremea să se privească. Îşi pune pălăria violet şi iese să se bucure de lume. Poate ar trebui, toate, să ne înşfăcăm mai devreme pălăria violet!
